Gigel Chiazna

"Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca." (Apocalipsa 22,11)

Pentru multi, noua campanie de "demascare" a coruptiei din BOR pornita de Romania Libera naste noi prilejuri de gargara energica si de aratare cu degetul inspre oamenii in negru si inspre toti ortodocsii care inca mai au curajul sa isi faca cruce cand trec pe langa o biserica si sa sustina ca ei inca mai au incredere in preoti si in Biserica, chiar daca preotii ar fi cei mai corupti si cei mai pacatosi.

Privind de la suprafata, mintea crestinului nepracticant dar auto-declarat ortodox, va gasi cu acest prilej inca un motiv sa stea departe de spovedanie. "Pai la ce sa ma spovedesc, nu vezi ce fac preotii astia? Nu vezi ca uite astia ia bani ca sa ajunga preoti si cand ajung, nu vezi ce inteleg ei prin spovedanie?"

Asa cum intr-o campanie media bine organizata, nimic nu este lasat la intamplare, campania actuala impotriva Bisericii Ortodoxe, a continuat dupa episodul Teodosie, cu episodul acelui preot calugar obsedat sexual care vorbea urat cu "enoriasele" (conform Stirilor Pro-TV) - inca un termen care in sine da dovada cat de necunoscatori sunt redactorii de stiri TV care saracii, nu trebuie decat sa incropeasca si ei cateva cuvinte pentru ca oricum "materialele" li le sunt furnizate brut, fara "indicatiile" specifice, deoarece in TV imaginea face totul, textul e doar ca sa fie acolo un background. Bunaoara, Andreea Esca nu avea cum sa stie ca la o manastire nu exista "enoriase", la o manastire exista pelerini si la un preot de manastire se spovedesc doar acei pelerini care au o relatie indelungata sau au o incredere speciala intr-un preot anume, au auzit cuvinte bune despre el, recomandari de la alti frati de incredere. Nu se duc la manastire crestinii adevarati doar asa in trecere sa se spovedeasca si ei, o manastire nu are alocata o zona de care sa raspunda, fiecare casa apartine unei parohii anume, care nu este o manastire, si responsabilitatea de a spovedi un credincios, revine preotului parohiei respective, asta doar in cazul in care credinciosul nu are preferinte sau nu s-a nimerit din diverse motive sa se spovedeasca la alt preot. Cei care se spovedesc "ocazional", cum ar fi pelerinii cu camera ascunsa dupa ei, astia nu sunt crestini practicanti, sunt ori cautatori de dezlegari rapide, ori femei proaste care asculta de vrajitoare care le-au zis ca daca trec pragul unei biserici de trei ori, au noroc in dragoste, ori sunt ... reporteri cu camera ascunsa in cautarea unei noi demascari prin care sa mai contribuie cu ceva procente la cresterea vanzarilor, ca doar e vreme de criza si e nevoie ca de apa de crestere.

Ar fi atat de multe de spus in legatura cu toate cate se intampla cu sfanta noastra Biserica in ultimul timp, incat pusi in fata evenimentelor, abia daca mai rasuflam incercand sa ne informam, sa ne conturam un punct de vedere, sa incercam sa dam un raspuns celor de langa noi, care stiindu-ne de astia "practicanti", si stiind ca in discutiile cu ei, i-am indemnat mereu la spovedanie, la participarea la slujbe, la gasirea unui duhovnic, asteapta de la noi un raspuns, ba chiar, surad mai pe sleau sau mai pe fata si nici nu prea doresc ei cu adevarat un raspuns cat doar un prilej de a se justifica inca o data in fata noastra de ce ei nu sunt ca noi, de ce ei, desi cred in Dumnezeu, au si ei credinta lor, insa nu vor sa auda de Biserica.

Ar fi mai multe categori de oameni care sunt vizati de atacurile recente. Cea mai clara ar fi categoria celor cu o credinta marturisita dar cu jumatate de gura, adica fara o traire in Biserica. Fiecare dintre noi avem astfel de prieteni, rude sau cunostinte care desi sunt oameni cumsecade, au o buna cuviinta si marturisesc si ei ca sunt credinciosi dar nu merg la Biserica si nu se spovedesc. Acestia sunt primi atacati de astfel de stiri, deoarece inca o data diavolul le va aduce argumentul: cui sa te spovedesti? La astfel de preoti, care dau bani ca sa ajunga preoti? Mai sunt acestia urmasii apostolilor? Mai asculta Dumnezeu rugaciunea acestora? Nu vezi ca pana si ierarhii sunt corupti? Nu vezi cat de ipocriti si cat de hoti sunt? Nu are sens sa te spovedesti, stai asa cum esti, credinta ta iti este de ajuns, stie Dumnezeu.

Acestei categorii de oameni, ne este foarte greu sa le aducem un raspuns acum si totusi trebuie sa o facem. Cu siguranta, multi dintre noi am intra in argumentatii complexe, am aduce citate din Biblie, am da exemplu pe Iuda care si el era apostol si s-a lepadat, am spune ca deh, preotii sunt si ei oameni dar au harul lui Dumnezeu, poate am povesti si de apa sfintita care nu putrezeste niciodata sau altele. Parerea mea este insa ca nu argumentele vor birui ci un raspuns simplu, in doua trei vorbe, spus din inima si insotit de o scurta rugaciune va ajuta mai mult ca orice discurs. Pentru ca nu pentru argumentatia noastra va darama Dumnezeu lucrarea vrajmasului, desi nu exclud ca uneori aceasta sa fie de folos. Va ajuta Dumnezeu insa ca lucrarea care s-a pornit recent sa nu aiba roade pentru ca in astfel de vremuri de o densitate a raului atat de mare, in care diavolul a pornit ca un leu sa inghita lumea, un cuvant bun va schimba totul, un simplu cuvant de marturisire care sa spuna: "nu frate, nu e chiar asa, nu te lua dupa ei", va ajuta ingerul pazitor al fiecaruia sa ii intareasca in credinta si sa nu lase raul sa prinda radacina. Iar pe de alta parte, avem porunca sa nu intram in dialog cu diavolul, si cine altul vorbeste prin gura celor pe care ii stapaneste? Ca unul care m-am luptat multa vreme si cu multa durere cu ganduri care nu erau ale mele si care imi spuneau tot felul de minciuni numai ca sa nu trec pragul bisericii si sa plec capul sub epitrahirul preotului, imi dau seama cat de robiti sunt cei care nu reusesc sa se spovedeasca macar odata si sa guste si ei din bucuria invierii, sa li se deschida ochii si sa vada lumea cu totul altfel decat o vedeau inainte.

O alta categorie de oameni afectati, sunt cei cu o credinta slaba, cei care desi au biruit demonul care ii tinea departe de spovedanie, au facut ceva pasi pe calea mantuirii insa sovaie si deznadajduiesc vazand fiarele cum haituie pastorii si pe celelalte oite surori. Acestia in primul rand trebuie sa cugete la faptul ca Dumnezeu are grija de Biserica si ca noi sa ne vedem de alte noastre, sa ne smerim noi si mii se vor mantui in jurul nostru, cum spune Sf. Serafim. Noi nu trebuie nici sa ne justificam sau sa ne aparam in fata celor care acuza Biserica, nu noi suntem cei chemati sa ii aparam pe cei care au gresit, si avand in vedere starea in care suntem, mai bine sa ne detasam de mass-media, stiind ca asta e lucru dracului, si totodata trebuie sa stim ca noi suntem intr-un razboi si in razboi multi sunt ucisi si cad loviti de gloante. Este inevitabil ca multi clerici sa cada, s-a profetit si poate ca noi traim acele vremuri. Nu avem a ne infricosa din cauza asta, pentru ca Dumnezeu va randui, daca ne vom invredinci, ca noi sa avem preoti si ierarhi drept-credinciosi care sa ne ajute sa ne mantuim, nu dintre cei care iata mai apar din cand in cand ca au facut ce au facut. Sa ne gandim ca daca ar putea, diavolul ar arata la televizor zilnic cate un preot facand astfel de nazbatii, dar tocmai pentru ca majoritatea preotilor si a ierarhilor inca sunt oameni cu frica de Dumnezeu, drepti si tari in credinta, aceasta nu se intampla. Ba chiar si dintre cei care au cazut, si ei se pot ridica, Dumnezeu nu are de pierdut pe nimeni, sunt multe exemple in paterice de calugari care faceau minuni, apoi au cazut in pacat, apoi s-au pocait si apoi iar au facut minuni. Iar pacatele lor au fost mari. Unul de exemplu, a pacatuit cu o femeie si apoi a taiat-o in bucati si a ingropat-o. Apoi, s-a pocait, si dupa cativa ani, a inviat un om bolnav si a inceput sa faca iar minuni. Dumnezeu iarta pe toti si nu trebuie sa privim cu atata tragism toate cate se intampla.

Nu indiferenti la cele care se intampla, cu siguranta sunt acum preotii. Multi sunt aflati deja in tensiune din cauza problemelor interne ale bisericii, adica conflictul intre politica oficiala a ierarhilor care este pro-ecumenista, discreta si nu prea ia la rost stapanirea cum ar trebuie si presiunea venita de jos din partea credinciosilor care doresc pastrarea traditiei si marturisirea unei credinte curate, fara compromisuri de nici un fel si se uita spre mai marii lor dorind sa strige si sa faca mai mult impotriva tavalugului de legi si manifestari anticrestine. Tot preotii sunt si cei care trebuie sa stea in fata necredinciosilor, sa ramana neincruntati cand acestia ii injura sau ii scuipa si sa sufere toate cate le-a fagaduit Hristos ca vor suferi pentru numele Lui. Iar acum, mai ales catre acestia vor striga si vor tuna toti carcotasii si papagalii fara minte dar cu gura mare. Preotii vor purta pe umeri cel mai mult durerea, lor le va fi din ce in ce mai greu sa faca lucrare, pentru ca multa vreme au crezut, dar nu numai ei, ci si restul am crezut, ca suntem crestini de 2000 de ani si ca suntem 80% ortodocsi cand realitatea este de fapt ca probabil cei care ar fi dispusi sa plece capul pentru Hristos sunt mult mai putini, iar vremea iata ca probabil o va cere, intainte de vreme.

In astfel de tulburare, cel mai mare soc va fi probabil tocmai acesta, sa constientizam cat de putini suntem si mai ales cat de putina credinta avem. Am gasit intr-o carte scris ca Dumnezeu ne ascunde pacatele noastre pentru ca daca le-am vedea pe toate, am deznadajdui pentru mantuirea noastra si nu am mai face nimic, nu am concepe ca ne-am mai putea mantui vazand pacatele noastre. Si pentru ca sa ne ajute, Dumnezeu ne descopera doar o parte din pacate, dupa cum se manifesta si dorinta noastra de a ni le cunoaste si de a ni le indrepta. Iata ca Dumnezeu ingaduie incet-incet aceste valuri de "dezvelire" si asupra trupului Bisericii, ca sa vedem incet-incet cum suntem si cine suntem cu adevarat, sa vedem ca din Biserica noastra milenara, foarte putini sunt cei care intr-adevar au pastrat credinta nestirbita si sa ne dam seama ca trebuie sa ne luam in serios mantuirea, pentru ca asa cum acum toti puternicii vremii au indreptat armele - imagologice deocamdata - impotriva Bisericii, chiar daca acum nu ne-au ranit, va veni vremea cand armele vor fi mai puternice, atacurile vor veni din mai multe parti, vor lua alte forme si este posibil ca si noi sa cadem atunci. Sa ne ferim deci sa judecam sub orice forma pe oricine, sa nu judecam nici pe cei care au cazut fiind "filmati", nici pe cei care au cazut "filmand", crezand saracii ca astfel "demasca" coruptia din Biserica si ajuta, vezi-Doamne, la aflarea adevarului ...

Sa cautam sa ne indreptam in primul rand pe noi si sa nu primim "cearta cu diavolul", sa nu intram in cursa lui, in felul lui de a privi lucrurile si de a le pune in fata noastra si a intregii lumi. Diavolul niciodata nu a fost drept, de ce ar fi acum? Fiind tatal minciunii, nu poate spune adevarul, chiar daca e dotat cu camera ascunsa. Diavolul ramane ... diavol.

Sursa: Blog Gigel Chiazna