Marcel Radut Seliste

Chiar dacă mă aflu de ceva vreme în primejdia smintelii, nu am renunţat să privesc şi să studiez cu atenţie cele ce se petrec în administraţia bisericească. Aşa că nu mă miră prea mult ciudata întâmplare legată de apariţia unei controversate litere S în corpul articolului 26 din Statutul BOR, articol care stabileşte atribuţiile Patriarhului. Încă din timpul campaniei „electorale” pentru scaunul patriarhal mi-am format convingerea că Sinodul a ales între un om duhovnicesc şi un manager, pe cel din urmă. Managerul a reacţionat după propria fire... ca un manager.

Măsurile pe care le-a iniţiat noul Patriarhul al Bisericii Ortodoxe Române la început de domnie au fost asemenea celor ale unui voievod care doreşte să-şi sporească puterea şi controlul asupra boierilor din divanul domnesc. Stabilizarea majorităţii pro-patriarhale în Sfântul Sinod, desfiinţarea dreptului adunărilor eparhiale şi Adunării Naţionale Bisericeşti de a se implica direct în alegerea ierarhilor Bisericii, oficializarea atitudinii ecumeniste şi pro-catolice a Patriarhiei Române sunt doar câteva dintre acţiunile pe care Patriarhul le-a realizat cu discreţie, dar cu mare fermitate. Ultima redută a opoziţiei tradiţionaliste din Biserică este formată din comunitatea mânăstirilor, mai ales acele mânăstiri care refuză modelul oficial – muzeu, mânăstire „de protocol”, obiectiv de turism religios, „pepinieră” de episcopi – şi încearcă să rămână izvor de viaţă duhovnicească şi de sfinţenie.

Litera S îi oferă Patriarhului soluţia necesară stopării rezistenţei anti-ecumeniste şi anti-catolice din mânăstiri. Stavropighia, ca mânăstire aflată sub ascultarea directă a Patriarhului, iese de sub ascultarea ierarhului locului şi urmează „politica” Patriarhului. Dacă un stareţ sau o obşte devin un factor incomod prin faptul că nu ar accepta colaborarea prea strânsă cu mişcarea ecumenică sau cu Biserica Catolică, atunci mânăstirea respectivă poate primi titlul de stavropighie, adică intră sub controlul Patriarhului. Putem interpreta aşa... Există însă şi o altă interpretare. Litera S oferă Patriarhului ocazia de a ajuta la disciplinarea vieţii monahale şi la sporirea calităţii monahilor şi monahiilor din mânăstirile noastre. Mânăstirile cu probleme, cu abateri de la canoanele vieţii monahale, mânăstirile unde dulceaţa vieţii este mai căutată decât dulceaţa chiliei pot deveni stavropighii, presupunând că un management operat direct de Patriarh ar fi mai eficient decât cel al ierarhului locului.

Nu ştiu care este adevărul. Ştiu doar că este unic. Observ că în capul credincioşilor şi clerului se sparg afirmaţii care la prima vedere, sunt fiecare în parte, adevărate. Pe de o parte, avem reacţia Părintelui Mitropolit Anania, susţinută de stareţii mânăstirilor din eparhia pe care o conduce, prin care se acuză introducerea apocrifă a literei S undeva, pe parcursul „călătoriei” Statutului BOR de la Patriarhie, la Guvern şi Monitorul Oficial. Pe de altă parte, avem răspunsul oficial al Patriarhiei Române prin care ni se explică, cu o anumită stângăcie şi destul de confuz, că respectiva lteră S a fost adoptată canonic în corpul Statutului BOR şi că la şedinţa Sinodului din 5 – 7 martie se vor aduce lămuririle necesare. Dacă pentru mine, lucrător în administraţia bisericească şi obişnuit cu întunecatele ispite din această administraţie, este dificil să-mi păstrez sufletul netulburat de şarpele literei S, mă întreb, ce mai pot înţelege credincioşii, preoţii, vieţuitorii mânăstirilor, oamenii cărora lumea ierarhilor noştri le este străină şi neînţeleasă?

Adevărul este Unu, este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În numele Adevărului s-au spus şi se spun multe minciuni. Este în fire căzută a omului să facă aşa... Totuşi, la sfârşitul vremurilor, Adevărul va veni printre noi şi ne va dărui Lumina. Până atunci, rămânem aici, în întuneric pentru a lupta după puterea fiecăruia, pentru Adevăr şi pentru Lumină...

SURSA: Blog Vallahia Nova